Ghid pentru Managementul Conflictelor in Institutii Publice

Reformele permanente din institutiile publice din Romania presupun schimbari de strategii, structuri, servicii, organigrame. Schimbarile afecteaza persoanele si activitatea tuturor organizatiilor, companiilor si institutiilor si produc conflicte, ascunse sau evidente. Din pacate, institutiile publice din Romania nu au resursele necesare pentru a aborda eficient conflictele. Articolele incluse in aceasta sectiune pot fi folosite de institutiile publice ca un ghid, un ajutor in prevenirea si rezolvarea conflictelor interne, cu clientii si cu partenerii.

CONFLICTELE, STILURILE DE ABORDARE ŞI MANAGEMENTUL CONFLICTELOR ÎN INSTITUŢII PUBLICE
Partea 1.

Introducere

“Am un conflict cu un coleg de birou căruia îi lipseşte coloana vertebrală şi care consideră că multe i se cuvin şi că nu trebuie sa lupte pentru ideile sale. Pentru că nu a putut face faţă modului de lucru, a încercat să mă îndepărteze prin mijloace neloiale. “

Aceasta relatare, de doar două fraze, oglindeşte percepţia lui domnului C, funcţionar public, cu privire la un conflict la serviciu. Cele două fraze corespund aproape ca la carte definiţiei lui Galtung cu privire la conflicte: avem o situaţie conflictuală (o incompatibilitate de bază), atitudini conflictuale (factori psihologici) şi comportamente conflictuale. Am putea ghici că a existat un dezacord care priveşte o problemă punctuală şi obiectivă. Dar dincolo de asta, acum este vorba doar despre celălalt: fie de felul în care este, fie de modul în care se comportă. Aşa se întâmplă aproape de fiecare dată. Ne trezim înghiţiţi de conflict, ne căutăm aliaţi, căutăm o confirmare a faptului că avem dreptate, ne divizăm în tabere diferite şi uităm ce anume a declanşat conflictul. Însă conflictele fac parte din viaţa noastră şi modul în care decidem să le rezolvăm poate conduce la haos sau la progres. Gandhi spune despre conflicte că ele nu ar trebui nici suprimate, nici nu ar trebui să explodeze în violenţă, ci ar trebui transformate în energie.

Conflictele în organizaţii sunt multiple şi pot avea cauze variate, începând cu resurse limitate şi terminând cu comportamente sau percepţii diferite. În instituţii publice, caracterizate de cele mai multe ori de ierarhie şi de birocraţie, conflictele sunt extrem de răspândite. Deşi e dificil să prevezi cum vor evolua ele, pentru că fiecare conflict este unic, două scenarii sunt important de reţinut. Dacă ele sunt fructificate pozitiv, pot conduce la efecte benefice pentru instituţie. Dacă nu sunt administrate în mod corect, ele pot escalada şi pot avea consecinţe distructive. Eliminarea sau blocarea conflictelor este o utopie. Administrarea conflictelor din organizaţii în sensul folosirii potenţialului lor stimulativ este singura posibilitate de a crea un mediu de lucru sănătos şi o organizaţie eficientă.

Vestea bună este că putem învăţa să lucrăm cu conflictele într-un mod mai constructiv. Au fost dezvoltate instrumente care evaluează stilurile de abordare a conflictelor şi de la care se porneşte în identificarea modului în care lucrăm cu oameni care au stiluri diferite. Au apărut sisteme alternative de soluţionare a conflictelor, cum ar fi medierea, au apărut programe de formare care ne pregătesc să lucrăm cu conflictele proprii şi cu conflictele celor din jur. Tot mai mult se discută despre cum organizaţiile investesc sau ar trebui să investească în crearea de sisteme proprii de managementul conflictului pentru a salva pierderile foarte mari cauzate de efectele conflictelor nerezolvate. Toate aceste iniţiative au ca scop eficientizarea muncii, reducerea costurilor şi a stresului, creşterea satisfacţiei angajaţilor şi prin asta a productivităţii muncii.

Capitolele urmatoare tratează câteva elemente legate de înţelegerea conflictului şi a dinamicii sale, cu particularităţile date de conflictele din instituţii publice. Apoi dezvoltă modul în care ne comportam în conflict, pornind de la stilurile de abordare a conflictelor ale lui Thomas – Killmann. În continuare, tratează modalităţi de administrare a conflictelor în instituţii publice, cu detalierea negocierii bazate pe interese comune şi a medierii.

Urmeaza partea a IIa: Definiţia conflictului. O perspectivă diferită asupra conflictelor şi a rezolvării lor: problema şi relaţia.